Transcrierea Erotocrit-ului și pregătirea studiului :

Manuscrisul 1319 BAR a fost transcris, însumînd 248 pagini convenţionale. în studiul introductiv s-a avut în vedere analiza lingvistică, stilistică, poetică şi s-a pus accent în primul rînd pe continuarea demonstrării paternităţii lui Alecu Văcărescu asupra versiunii munteneşti. A fost numită versiune, deoarece Alecu Văcărescu, avînd în faţă textul grecesc în versuri, a respectat numai parţial originalul, a tradus fragmente întregi, transformîndu-le în proză, dar o mare parte din versurile incluse în acest manuscris reprezintă versificări originale pornind de la ideile poetice oferite de text. este un caz de intertextualitate, care arată felul în care cărturarii din acea perioadă respectau originalul pe care îl aveau ms  la îndemînă sau interveneau în mai multe moduri. Cercetînd şi alte texte din epocă şi din alte ţări s-a constatat că aceasta era o practică destul de frecventă în secolul al XVIII-lea.

Reproducerea fragmentelor ilustrate (miniate) va constitui un alt argument pentru demonstrarea faptului că cel puţin două texte ms. 1319 BAR şi ms. 43 Cluj au fost efectuate în aceeaşi oficină, mai precis în secretariatul lui Ienăchiţă Văcărescu. Dorind să-şi instruiască fiul şi să verifice dimensiunile talentului acestuia, Ienăchiţă l-a îndemnat să traducă Erotocritul lui Kornaros şi, constatînd că cele peste 1400 de versuri trădează realul talent al lui Alecu, a fost mulţumit şi l-a încurajat, dînd textul spre ilustrare mai multor „zugravi”, astfel că unul a fost realizat în tuş, iar altul în pastel, observîndu-se că unele motive, gesturi, decoraţii se regăsesc aproape identice în desenele din amîndouă manuscrisele.