 |
| CB
| şi vinè la Simon Petru... şi voi datornici sinteţi unul altue a spăla picioarele.
De ruşaţă la dinţi să arzi un ou în foc, să-l pisezi, să priseri la dinţi.
De junghiu iaste bună cărămida cu miiare: să pisezi cărămida, să o measteci cu miarea, să o puni pre hîrtiie, să o lipeşti unde stă junghiul. ¤
[Psalmul necanonic 151] 1Micu era eu întru fraţii miei, şi mai tîrăru întru casa tatălui mieu, şi păştea oile tătîniului mieu. 2Mînile meale feaceră organele, şi deagetele meale adunară Psaltirea. Şi cine va spune Domnului mieu? 3Însuşi Domnul, însuşi auzi. Însuşi tremease îngerii lui, şi luo-me de la oile tătîniului mieu, şi unse-mă cu untura ungeriei sale. 4E fraţii miei buni şi mari, şi nu dulce vru într-înşi Domnul. 5Eşiiu în timpinare altu striinu, şi blăsteme-mă cu idolii săi; 6e eu scoşu de la elu spata şi tăiaiu capul lui, şi luaiu împutarea de la fiiul lu Israil.181
|
 | | 181 „Mic era întru fraţii miei, şi mai tărăru întru casa tatălui mieu, păşté oile tătărelui mieu. Mărule méle féceră organu, şi dégetele méle adurară psaltiré. Şi cire va spure Domnului mieu? Însuşi Domnulu însuşi audzi. Însuşi tremése îngerul său, şi luo-me de la oile tătărelui mieu, şi unde-me cu untura ungeré sa. Fraţii miei buri şi mari, şi nu dulce vru într’ănşi Domnul. Eşiiu în tămpirare altui striiru, şi blăstemă-me cu idolii săi; e eu scoşu dela densu spata şi tăiaiu capul lui, şi luaiu împutare de la fiii lu Israilu”. (PS.S). | |
|
