 |
| CB
| | şi vărsă spre capul lui... el şedea, iară Isus timpină pre ele... cătră piscupii. Zise lor: „Ce vreţi să daţi miie iară eu voao da-l-voi?” Iară ei-i puseră lui treizeci de arginture şi de atunce căutat-au cu prileju vreame cum se-l vînză. ¤ (Obîrşit-au miercurea mare) Unde veri se gătim ţie se mănînci Paşti? Iară elu dzise lo[r]. Meargeţi în cetate cătră cela... şezu cu doisprezece... Şi-a şterge cu mîneştergura cu ceia ce era încinsu | |
|
