 |
| CB
| 2Şi mulţi vor preurmi lor cu necurăţiile cu ei calea deadeverită mai huli-se-va. 3Şi cu ale sprînţarilor mincinoaselor cuvinte voi scumpăra-vor. A lor osîndă întru întîiu nu p[es]ti-va şi perirea lor nu durmita-va. 4Înde, amu, Dumnezeu îngerii ceia ce greşiră nu-i cruţ[ă], ce cu împletiturile de negură-i legă, deade-i întru osîndă munciţii a preveghea, 5şi ceia dintru întîiu lume nu cruţă, (nuori de vîntu preapurtaţi
| CV
| ... huli-se-va. Şi cu asupră-luarea cu menciuroase cuvente voi vă voru scumpăra cei ce osînda loru dintîiu nu va pesti şi perirea loru nu va durmita. Deaci, se Dumnedzeu îngerii ceia ce greşiră nu-i cruţă, ce cu pletiturile de negură legă-i şi pridădi în osîndă a-i chinui şi a-i veghiia, şi lumea ceaia întîia nu o cruţă,
| CP
| | Şi mulţi pre urma lor merg întru necurăţie ce întru ei calea de adevăr huleaşte-se. Şi cu înşelăciuni şi alcamure mincinoase cuvinte voao scumpără. Ce, însă, judeţul lor de întru început nu pesteaşte şi perirea lor nu-şi doarme. E cînd Dumnezeu îngerii de greşiră nu-i cruţă, ce cu laţure de untunearec legă-i, pridădi-i întru judeţ munciţi ai veghea, şi întîi lumea nu cruţă, | |
|
