 |
| CB
| şi nu împutîndu, şi da-se-va lui. 6Se ceară cu credinţă, nemică gîndindu-se. E cine gîndeaşte-se tocmeaşte-se undarie mariei de vîntu măturate şi vînturîndu-se. 7Se nu i se pare omului acelui că lua-va ceva de la Domnul, 8bărbatul cu doao cugete, neaşezatu întru toate căile sale. 9Se laude-se fratele cela smeritul întru înălţimea sa 10e bogaţii întru smerenia sa, că ca floarea erbiei treace.
| CV
| şi neponosluindu, şi da-se-va lui. Se ceară cu credinţă, nemică gîndindu-se, că cela ce se gîndeaşte aseamănră-se undeei mariei, de vîntu lepădată şi vînturîndu-se. Se nu-i pae omului acelui că preemeaşte ceva de la Dumnedzeu, că bărrbatul cu doao cugete nu iaste aşedzatu întru caile sale. Deaci se laude-se fratele cela smeritul întru înrălţimia sa, e ceia bogaţii întru smerenia sa, că, amu, cumu e floarea errbiloru ce triace.
| CP
| | şi neîmputătoriu şi da-se-va lui. Ce însă să ceară cu credinţă, întru nemică să nu se gîndească, e gîndindu-se, amu, podobise-va undelor măriei ce de vîntu-s smintite şi vînturate de să nu-i pare omului că priimeaşte ceva de la Domnul; bărbatul cu doao cugete netocmitu e în toate căile sale. De să se laude fratele smerit întru înaltul său, ce bogaţii întru smereniile sale, derep ce ca florile erbilor trec. | |
|
