 |
| CB
| chemă Pavel cîţi era ovreailor întînii. E-nde adunară-se ei, grăi cătră-nşii: „Bărbaţi fraţi, eu nemică rău nu feciu oaminilor sau năravureloru tătîniloru-lă, legatu de rusalimleani datu fuiu întru mînile rimleanilor. 18Cee ce judecară mie, vrea se lase-mă dereptu că nece o vină de moarte a fi întru mine. 19Rrău grăescu ovreaii, nevoe-mi fu a meni Chesaru, nu cu limba mea avea ceva clevetirea.
| CV
| chiemă Pavelu cîţi era întînii iudeiloru. Şi deca se adunrară ei, grăi cătră-nşii: „Bărrbaţi fraţi, eu nemică înr aleanu nu feciu oameriloru sau obicniteloru tătîreşti, fuglu de ierusalimleani pridăditu fuiu în mîra rrimleaniloru. Ceia ce giudeca menre, vrea se me lase derep ce nece ura vină de moarrte nu aflară întru menre, înr aleanu grăindu iudeiloru. Nevoe-mi fu a meni Chiesariu, nu cu limba mia avea ceva a cleveti.
| CP
| | chemară Pavel cu ceia ce era aciia fiind iudeii întîiu ce, de se adunară ei, grăi cătră-nşii: „Bărbaţi fraţi, eu nemică împrotivă nu fac oamenilor sau năravul părinţilor, ce legat de ierusalimleani, pridădit fui în mîinile rimleanilor. Ce ei judecară mie, vrură să mă lase derep ce nece o vină de moarte nu fu întru mine. Ce de protivă ce grăia iudeii, nevoe-mi fu a mă meni la Chesar, nece cu limba mea să aibă a cleveti ceva. | |
|
