 |
| CB
| 20Dereptu această, amu, vină rugaiu voi se văzu şi se grăescu dereptu nădeajdea israililoru cu verigile aceastea îmfăşat sîntu”. 21E ei cătră-nsul ziseră: „Noi nice scriptură de tine luat-amu de la ovreai, nice veni neştine a afla sau a vesti, sau grăi ceva de tine rău. 22Rugămu de la tine se auzimu de ce grăeşti, e de ereasa138aceasta ştiutu iaste noao, că tutindea împrotivu grăiaşte-se”. 23Tocmiră lui zile,
| CV
| Derept-aceasta vină rrugaiu voi se vădzu şi se grăescu, dereptu nădeajdia israililoru cu verigile aceastia înfăşatu sîntu”. Iară ei cătră elu dziseră: „Noi nece scriptură de tinre n-amu preimit de la iudei, nece nime n-au venritu a afla sau a vesti, sau a grăi de tinre ceva rreu. Ce rrugămu-nă de tinre se a[u]dzimu ce grăeşti. De eresa aceasta ştiutu iaste noao, că tutindirea împrotivă grăiaşte-se”. Şi tocmiră lui dzile.
| CP
| E derept aceaia vină rog voi să vedeţi şi după grai derept nădeajdea izraililor cu aceastea verigi înfăşatu-s”. Aciia ei cătră-nsul ziseră: „Nece noi scriptură de tine n-am priimit de la iudei, nece au venit nimea de fraţi să vestească sau să grăiască ceva rău de tine. Ce rugămu-ne de tine să auzim ce mîndreşti, de acel eres veaste iaste noao, că pretutindinea împrotivă-se să grăiaşte”. Lăsară lui zi,
|
 | | 138 Termenul nu are nimic peiorativ în conţinut. În FA V, 17; XV, 5; XXVI, 5 se vorbeşte despre saducei şi farisei ca despre nişte secte, părţi ale iudaismului, dotate cu o anume autonomie. Din exterior, şi chiar din interior, tot erezie este considerat şi creştinismul (FA XXIV, 5: 14-16), iar Pavel chiar face elogiul diversităţii de opinii din cadrul unităţii (1Cor. XI, 19). | |
|
