 |
| CB
| ră funea luntrioareei şi lăsară-o se cază. 33Pînă va vrea zioa a fi rugă-i Pavel toţi se-şe ia hrană, grăi: „Patrusprăzeace e astăzi zile aşteptîndu nemîncaţi lăcuiţi, nemică nu luatu. 34De ce rogu voi a lua hrană; aceasta, amu, cătră a voastră spăsenie iaste. Nece unuia de voi păru din capu cădea-va”. 35Zicîndu aceastea luo pîine, ură în Dumnezeu naintea tuturoru şi frînse, începu a mînca. 36Mîngîiară-se
| CV
| funrea luntrişoareei şi lăsară ia se cadză. Pînră vrea dzuo se fie rruga-i Pavelu toţi se preemească hrană. Grăiia: „Patrusprădzeace dzile sîntu astădzi de cîndu aşteptaţi nemîncaţi prebîndindu, nemică preemitu. Deaci rrogu voi se luaţi hrană; iaste, amu, cătră a voastră mîntuire. Şi nece uruia de voi păru din capu nu-i va cădea”. Dzicîndu aşa, luo pînre şi bl[a]godari Dumnedzeu între toţi, frînse şi începu a mînca. Mîngîiară-se
| CP
| | funile luntrilor şi le lăsară iale a cădea. Pînă cînd zio va fi rugă-i Pavel toţi să-şi priimească hrană, grăia: „Patrusprăzeace zile sînt astăzi de cînd aşteptaţi nemîncaţi fuset nu priimit. Deaci vă rog voi luaţi-vă hrană; aceasta, amu, cătră spăsenia voastră iaste. Nece un păr den capul vostru nu va cădea”. Deaca zise acealea şi priimi pîine dulce-ură mărind Dumnezeu întru toţi şi o frînse, începu a mînca. Mîngîiară-se | |
|
