 |
| CB
| toţi şi ei luară hrană. 37Era întru corabie de toţi suflete doao sute şi şaptezece şi şasi. 38Săturară-se de mîncare, iuşurară corabiia lepădîndu grînul în mare. 39E cîndu zioa fu, pămîntul nu cunoscură, senu oarecarele socotiră aibîndu năsipu133; în aceaia svetuiră se putinţă fie se scoaţă corabiia. 40Şi anchiri adunară, aru[n]cară-se îm mare împreună, slăbiră funile cîrmilor şi rădicară
| CV
| toţi, de aci şie ei luară pişte. Era în corabie 276 de suflete. Săturară-se de mîncare şi iuşiurară corabia, lepădară grîul în mare. Şi deca fu dzuo nu cunoştia pămînul şi sînru oarecarele socotiia aibîndu ariră; într-însu svetuiră-se, se putiare iaste, se scoaţă corabia. Şi anchira adurară şi lepădară întru mare, depreură slăbiră funrile cîrrmeloru, de aci rrădicară
| CP
| toţi şi aciiaşi luară hrană. Era în corabie de toate sufletele 276 săturară-se de mîncare, iuşurară corabia şi lepădară grîul întru mare. Ce cînd zio fu pămîntul nu se cunoscu. „Oare în ce fu?”, socotiiam avea năsip; acie se sfătuiia să ară puteare fi să scoaţă corabiia. Şi anchiri adunară, lepădară-le întru mare, împreună slăbiră funile cîrmilelor şi rădicară
|
 | | 133 Glosat pe margine, probabil pentru sine, n1s0c0 · anin7. | |
|
