 |
| CB
| preafiindu corabia temîndu-ne se nu întru Sirtu cază spînzurămu poala, aşa purtaţi eramu. 18Foarte buraţi eramu noi, e demîneaţă lepădarea făcea 19şi a treia zi cu ale sale mîni veatrila corabiei lepădămu. 20Nice soarele, nice stealele iviră-se prespre multe zile, e frigu nu puţinu spre zăceare; după aceaia luo-ne-se nădeajdea toată ce se mai mîntuimu-ne noi. 21Şi multu nemîncare fiindu, atunce sculă-se Pavel în mijloc de ei, zise:
| CV
| corabiile temîndu-se cum se nu cadză în Sirrtu, spîndzurară veatrila. Şi aşa purrtaţi eramu foarrte vihorriţi noi, demînreaţa lepădare făcea şi a treia dzi cu ale [sa]le mînru veatrila corabiei lepădămu. Şi nece soarele, nece stialele se iviră în multe dzile, şi cădzu frigu nu puţinu, de aci, după acea, luo-se nădeajdia toată a noastră cum se nă mîntuimu noi. Şi multu nemîncaţi fumu. Atunce stătu Pavelu prin mijlocu de ei şi dzise:
| CP
| | avu a dereage corabiia, temea-se să nu cază întru ţărmure, legară iadrina, a(...) purtată era. Foarte vihorî(...)e era noi, e demîneaţa lepă(...) şi a treia zi cu mîi(...)le corabiei aruncară. Nece soarele, nece stealele nu ne se iviră în multe zile, ce frig, amu, nu puţin înzăcutu-ne, e alţii luase-şi nădeajdea toată de ce e a ne mîntui noao. Mult nemîncaţi fură. Atunce stătu Pavel în mijloc de ei, zise: | |
|
