 |
| CB
| „Preotul lu Dumnezeu dosădeşti!” 5E lă zise Pavel: „Nu ştiuiu, fraţi, că preut iaste! Scris e, pre Zeu: Judelui oaminii săi se nu zici rău!124”. 6Înţelease Pavel că o parte iaste de sadochei, e alta de farisei. Strigă întru gloată: „Bărbaţi fraţi, eu fariseiu sîntu, fecioru fariseescu, de upovăinţă şi de îmvierea morţilor eu osîndă iau”. 7Aceasta elu zise, fu pîră saducheilor şi fariseilor şi răsipi-se nărodul.
| CV
| „Derep ce dosădeşti preutul Dzeului?” Dzise Pavelu: „Fraţi, n-am ştiutu că preutu iaste! Scrie, amu: Giudeţului oamenriloru tăi se nu-i gici rreu”. Înţelease, amu, Pavel că o parrte iaste saduchiei e altă farisei. Chiemă gloata şi dzise: „Bărrbaţi fraţi, eu fariseiu sîntu, fiiu de fariseiu; de upovăinţă şi de învierea morrţiloru eu osîndă preemescu”. Şi aceastea dzise, fu pîrră saduchieloru şi fariseiloru şi se împărrţi gloata.
| CP
| „Întîiul preut a lu Dumnezeu dosădeşti?” Zise-le Pavel: „N-am ştiut, fraţi, că vlădică iaste! Scrie, amu: Judeţului oamenii săi să nu-i zică rău”. Ce înţelease Pavel că o parte iaste saduchei, e altă de farisei. Chemă întru gloată, zise: „Bărbaţi fraţi, şi eu de farisei-s fecior şi fariseu, şi upovăinţă şi de-nvierea morţilor eu judeţ amu priimit!” Aceasta el zise, de aci fu pîră saducheilor şi fariseilor şi se împărţi nărodul.
|
 | | 124 Ex. XXII, 27. | |
|
