 |
CB
| 8Saducheii, amu, grăescu a nu fi înviere, nece îngeru, nece duhu e fariseii spunu de amîndoao. 9Fu ceartă mare. Şi sculară-se cărtularii, partea fariseiască, pîrîră-se cătră sine grăindu: „Nece unu rău aflămu întru omulu acestu, e se duhu grăi lui sau îngeru, (se no protivimu-ne lu Dumnezeu)125”. 10E multe înde fură pîri spăre-se miiaşul se nu [s]partu fie Pavel de ei, zise voinicilor să se stringă şi se rapă elu dim mijloc de ei, se ducă-lu126
| CV
| Saduchieii, amu, dzicu că nu va fi înviere, nece îngeru, nece duhu, iară fariseii ispovedescu amîndoao. Fu cearrtă mare. Sculară-se cărrtularii, parrtia fariseiască şi se pîrriia urul alaltu grăindu: „Nece uru rreu nu aflămu întru omul acesta, iară se duhul grăi lui sau îngerulu, se nu nă protivimu lui Dumnedzeu”. Deaci multă pîrră fu. Spămîntă-se miiaşul se nu rruptu fie Pavelu de ei, deaci dzise voiniciloru se deştingă şi se lu rrapă elu din mijlocul loru şi se lu ducă
| CP
| Saducheii, amu, grăiia nu va fi înviere, nece înger, nece Duh, e fariseii le spunea amîndoao. Fu strigare mare. Şi se sculară cărtularii, partea de farisei pîrîndu-se adins eişi grăind: „Nece un rău nu se află într-acest om, ce sau Duh grăiaşte lui sau înger de să nu ne protivim lu Dumnezeu!” Multe fură pîre, gîndiia-se miiariul să nu fie cumva răpit Pavel di-nşii, zise voinicilor să se adune ei şi să-l răpească el den mijloc de ei, să-l ducă
|
 | 125 Această secvenţă lipseşte din Vulgata.
126 Pe margine este scris începutul versetului 32: „E-ntru demîneaţa lăsară calarii se margă cu nusul”. În CV apare în text: „Şi demîreaţa lăsară călarii a mearrge cu rusulu”, de asemenea în CP: „În demîneaţă lasară calarii să meargă cu nusul”. | |
|