 |
| CB
| 17E dim Milotu trimease întru Efes a chema popii besearecilor. 18Şi deca vineră cătră elu zise cătră-nşii: ¤ „Voi ştiţi că dintru întînea zi de cîndu veniiu întru Asia, cum cu voi totu anul fuiu 19lucrîndu Domnului cu toate pleca-mîndrie şi cu multe lacrîme şi cu năpăsti ce tîmplatu-mi-se-au de ovreeştile sveature, 20că nemică nu tăgăduiiu de foloasele cee a spune voao şi a învăţa voi între oamini şi prin case,
| CV
| Şi din Militu tremise întru Efes şi chiemă preuţii beseareciloru. De aci, de venreră cătră elu, dzise cătră-nşii: „Voi ştiţi că di-ntînia dzi de cîndu venriu întru Asia cumu cu voi prespre totu anul fuiu lucrîndu Domnului cu toată smerita mîndrie şi cu multe lacrămi şi de năpastile cialea ce mi se-au tîmplatu de cialea iudeeştile spre sveatu, că nemică nu me tăgăduiiu de ceale ce era cu folosu ce se nu spuiu voao şi se nu învăţu voi între oameri şi prin case
| CP
| | Den Milit tremise în Efes, chemă preuţii besearecilor. Şi ca vineră el la dins zise cătră-nşii: „Voi ştiţi că dentru întîia zi de cînd veniiu întru Asia cum cu voi în toţi anii fui lucrînd Domnului cu toată smerenia mîndriei şi cu multele-mi lacrîmi şi năpăstile-mi ce mi se-au tîmplat de jidovi spre feleluit, că nemi[c]ă nu m-am supus ce nu e spre folos să nu spuiu voao şi învăţînd voi întru oameni şi pren case, | |
|
