 |
| CB
| mortu. 10Diştinse Pavel, căzu spri-nsu şi cuprinse-l şi zise: „Nu vorovireţi că sufletul lui întru elu iaste!” 11Sui-se şi frînse pîine şi gustă pînă la voe, besădui pînă la zori, de aci eşi. 12Aduseră pronciul viu şi mîngîiară-se nu puţinu. ¤ 13E noi dusemu-ne în corabie, dezlegămu-ne întru Ason, de acolo vremu se luom Pavel; aşa, amu, era porîncitu, vrea, amu, însuşi pedestru se meargă.
| CV
| morrtu. Deştinse Pavelu şi cădzu spri însu de lu cupriense şi dzise: „Nu vorovireţi că sufletul lui întru elu iaste!” De aci se sui de frînse pînre şi gustă şi băsădui de biu, pînră la zori, aşa eşi. Şi aduseră pruncul viu şi fu mîngîiare nu puţină. E noi vinremu în corabie şi descărrcămu-nă întru Asonu. De acolo vrumu se luomu Pavelu, că aşa era dzis, şi vrea însuş pedestru se miarrgă.
| CP
| mort. Deştinse Pavel, căzu spri-nsul şi-l cuprinse el, zise: „Nu voroviţi, că sufletul lui întru el iaste!” Aşezară-se şi frîmse pîine şi-i îmbucă pînă la destul, besedui pînă la zori, aşa eşi. Aduse feciorul viu şi mîngîiară-se nu puţin. ¤ E noi vinem în corabie, vînslămu-ne întru Ason de aciia vru să ia Pavel, aşa, amu, era zis, vrea însuşi pedestru a mearge.
| |
|
