 |
| CB
| sem voao, oamini binevestitori voao, de aceastea deşerţii se întoarceţi-vă cătră Zeul viu, cela ce feace ceriul şi pămîntul şi marea şi totu ce su întru ia89. 16Ce întru cealea ce trecut-au ginture lăsatu era toate linbile să îmble întru căile sale. 17Deci, amu, nu nemărturisitu sine lăsă bine a face, din ceriu voao cela ce ploae vă dă şi vremi rodu-purtătoare, ce satură de hrană şi de veselie inima noastră”.
| CP
| vă sem oameni ca şi voi, ce dulce-vestim voao, cum de ceaste deşartele să vă întoarceţi cătră Dumnezeul viu, cela ce fapt-au ceriul şi pămîntul şi marea şi toate ce-s într-înse. Şi aceia ce trecură năroade lăsate era toate limbile să îmble întru căile sale. Aşijderea, amu, nu neştiut sine lăsă bine a face, ce den ceriu voao ploae vă dă şi vremi jirure-aducînd, săturînd şi adăpîndu-ne întru veselia inimilor noastre”.
|
 | | 89 Ps. 146, 6, în PS.S: „cel ce féce ceriul şi pămăntul, maré şi toate ce-su într’ănsă”. | |
|
