 |
| CB
| mare casa (ce zice-va ţie graiure întru carele spăsi-te-veri tu şi toată casa ta)”64. 7Deca se duse îngerul cela ce grăi lu Cornilie, strigă doi de şerbii săi şi voinici buni, curaţi, de slujitorii lui 8şi spuse loru totu, tremease ei întru Iopiă. 9Întru demîneaţă, mergîndu ei pre cale şi cetăţiei apropiindu-se, sui Petru spre comarnic a se ruga întru al şaselea ceas. 10Fu lîngă-flămîndu şi vrea se guste.
| CP
| mare”. Şi ca se duse îngerul ce grăiia lu Cornilie, chemă doi şerbi ai săi şi un voinic dulce-cinstit de slujitorii lui şi spuse lor tot, de-aci tremise ei întru Iopia. Întru demîneaţa, mergînd ei pre cale şi apropiindu-se de cetate, sui-se Pătru în gorniţă a se ruga într-al şaselea ceas de zi. Fu-i foame şi vrea să guste.
|
 | | 64 Textul dintre paranteze lipseşte din ediţia sixtină Nestle-Aland, dar nu şi din Vulgata clementină, unde apare hic dicet tibi quid te oporteat facere. | |
|
