 |
| CB
| 14E unde auziră şi aceia dentru Ierusalim apostolii că luat-au Samariia Cuvîntul Domnului, tremeaseră cătră-nşii Petru şi Ioan 15şi deştinseră, rugară-se de ei ca se priimească Duhul Svîntu. 16Nu, amu, era nice spre unul de ei căzutu, numai ce botezaţi era întru numele Domnului, lu Isus. 17Atunce puseră mînile spri-nşii şi priimiră Duhul Svîntu. ¤ 18Văzu Simon că cu prepusul mînilor55 apostoleşti dă-se Duhul Svîntu
| CP
| Auziră ceia ce era întru Ierusalim apostoli c-au priimit Samaria Cuvîntul lu Dumnezeu şi tremiseră cătră-nşii Pătru şi Ioan, cei ce deştinseră şi se rugară de ei cum să priimească Duh Sfînt, că nu era spre nece unul căzut, numai ce era botezaţi în numele lu Isus Hristos. Atunce-şi puseră mîinile pri-nşii, şi priimiră Duh Sfînt. ¤ Văzu Simon că punerea mîinilor apostolilor dă-se Duhul Sfînt,
|
 | | 55 Impunerea, ca act ritualic, simbolizează comunicarea şi comuniunea cu Dumnezeu sau marchează consacrarea unei persoane într-un anumit serviciu religios. Ca gest de invocare, el însoţeşte rugăciunea către Divinitate. Pe parcursul FA, gestul apare în momente precise. | |
|
