 |
| CB
| Şi, amu, nemică nu va fi în deşertu; să neştine mîhni-se pînă la al noale ceas, să se apropie, nimică să nu se teamă; de va veni la al unsprăzeacele ceas, să nu se spare c-au pestit. Cu dragu cinsteaşte, amu, acesta, Domnu. Priimeaşte cela de apoi ca şi cela dentîiu, mîngîe pre cela ci vine la al unsprăzeacele ceas ca şi cela ce-[a]u lucratu de-ntîiul ceas. Cela dentîiu mîngîe şi cela de apoi milueşte; şi celuia da-va şi cestuia dărui-va; şi lucrul cinsteaşte şi adaosul laudă.
CS
că întru nemică nu se va deşerta; să se-au neştire după al noole ceas lăsatu, să se apropie, nemică să nu se tiamă; să [a]u veritu neştire în al unsprădzecele ceas, să nu se teamă de pesteală, că-i buru-cinstitoriul despuietoriului. Priimeaşte cela dentîi ca şi cela de apoi, îmblînzeaşte cela ce au veritu în al u[n]sprăzeacele ceas ca şi cela ce au lucratu dintîni. Şi acela de apoi miluiaşte şi acela dentîi îmblî[n]zeaşte; şi aceluia dă şi acela dăruiaşte; şi lucrulu cinsteaşte şi punerea laudă. | |
|
