 |
| CB
| nemică nu aflară ca de a-i muncire, der[e]ptu oaminii, că toţi slăvia Dumnezeu de ce fost-au lor. 22E de ani era mai de mulţi de patruzeci omul de carile fu ciuda aceasta a vindecăriei. ¤ 23E unde lăsaţi fură, văniră cătră ai luişi de vestiră cîte cătră-nşii preuţii şi bătrînii ziseră. 24Ei ascultară-i, cu un suflet rădicară-şi glasul cătră Dumnezeu şi ziseră:
| CP
| | nemică nu aflară a-i munci, derept oamenii, că toţi slăviia Dumnezeu de cealea ce fură lor. De 40 de ani mai mulţi era omului acelui ce de el fu ciuda aceasta a vindecareei. ¤ Lăsaţi fură şi vineră cătră ai săi şi vestiră cătră-nşii cîte întîii preuţilor şi bătrînii ziseră. Ei, deaca auziră, întru un suflet rădicară glas cătră Dumnezeu şi ziseră: | |
|
