 |
| CB
| întru elu lăcui-va şi acela întru Zeul. 16Şi noi cunoscum şi crezum iubostea ce are Zeul întru noi. Zeul iuboste iaste şi cene lăcuiaşte întru Zeulu, lăcuiaşte şi Zeul întru elu-l lăcuiaşte. 17De aceasta sfîrşaşte-se iubostea cu noi, se cutezare avemu în ziua de judeţu dereptu ce cumu e elu şi noi fi-vrem întru lumea aceasta. 18Frică nu e întru iubosti, ce desfîrşita
| CP
| | întru el lăcuiaşte şi acela întru Dumnezeu. Şi noi cunoaştem şi creadem iubovul ce are Dumnezeu întru noi. Dumnezeu iubov iaste şi lăcuind întru iubov, în Dumnezeu lăcuiaşte şi Dumnezeu întru el lăcuiaşte. De-aciia sfîrşi-se-va iubovul cu noi, de cutezare să avem în zioa de judeţ derep ce ca el iaste şi noi să fim întru lumea această. Ce frica nu e întru iubire, ce desfîrşit | |
|
