 |
| CB
| şi noi deatori semu unul alaltu a-ndrăgi. ¤ 12Zeul nime necăiure nu-l văzu. Se iubirem unul alaltu, Zeul întru noi lăcui-va şi iubostea lui desăvîrşit fi-va întru noi. 13Şi de aceasta înţeleagem că întru elu lăcuimu şi şi elu întru noi: că de Duhul său deade noao. 14Şi noi văzut-am şi mărturisim că elu tremease Fiiul său, Spăsitoriul lumiei. 15Cine di-nde spune-va că „Isus iaste Fiiul Zeului”, Zeul
| CP
| | şi noi datori sem unul cu alalt să ne iubim. ¤ Dumnezeu nimea, necăirea nu-l văzu. E să ne iubirem unul cu alalt, Dumnezeu întru noi lăcuiaşte şi iubovul lui desfîrşit iaste întru noi. Pre aceaia vrem înţeleage că întru el lăcuim şi acela întru noi: că de Duhul său da-va noao. Şi noi văzum şi mărturisim că Tatăl tremise Fiiul spăsitoriu lumiei. Şi vare cine va spune că „Isus iaste Fiiul Zeului”, Dumnezeu | |
|
