 |
| CB
| ce înşine văzători fost-amu a aceluia măritura. 17...159 glasul venitului, lui alu aceluia de la marea frîmseţiei slave, „Aceasta iaste Fiiul mieu preiubitul, de elu binedinvoeiu”. 18Şi acela glas noi auzitu-l-amu din ceriu deşti[n]gîndu şi cu nusul fiindu spre măgura svîntă. 19Şi avemu den vestire prorocescul cuvîntu, ce bine faceţi luîn[d]u aminte că luminătoriu strălucindu întru întunecate locure
| CP
| ce înşine văzători fum aceluia mărire. ... glas vinč lui aşa den mare frîmseaţe slavă: „Acesta iaste Fiiul mieu preaiubitul, derept el dulce-fac”. Şi acela glas noi auzim, den ceri deştinse, cu nusul fiind în măgura sfîntă. Şi avem a vesti a prorocilor cuvînt, ce bine vreţi face să-l luaret aminte ca sfeaştnic luminat întru întunecatul loc
|
 | | 159 Lipseşte, doar din versiunea românească a CB, Accipiens enim a Deo Patre honorem et gloriam. | |
|
