 |
| CB
| 23Ce ocărîtu nu ocăriia, muncindu nu se lăuda, ce pridediia-se judecătoriului dereptu, 24cel ce păcatele noastre însuşi rădică spre trupul său spre lemnu, se de păcatu părăsimu-ne cu dereptatea să viem. ¤ Cel ce cu vătumăturile lui vindecatu-vă158. 25Că eraţi, amu, ca oile rătăcindu, ce întoarsetu-vă acmu cătră
| CV
| Cel ce ocărritu nu ocărriia, chinuindu nu se lăuda, pridădi-se giudeţului dereptu, cel ce păcatele noastre însuşi rrădică spre tru[pu]l său spre leamne, cum se de păcatu părăsimu-nă şi cu dereptate se viemu. Ce cu ale lui vătămături vendecatu-vă. Că eraţi ca oile rrătăcindu şi întoarrsetu-vă acmu cătră
| CP
| Cine-l ocărîia el nu-l ocărîia, e de chin nu pregetă ce pridădi-se judeţului derept ce păcatele noastre însuşi le rădică cu trupul său spre lemn de dentru păcate să ne scoaţă dereptăţiei să viem. Ce cu ale lui rane vindecă-ne. Eraţi, amu, ca oile rătăcite ce vă întoarset acmu cătră
|
 | | 158 Is. LIII, 5. | |
|
