 |
| CB
| mîne carea e, amu, viiaţă voastră! Aburu, amu, iaste, ce întru puţinelu iveaşte-se, e după aceaia piare. 15Întru locul cel ce-ară fi a grăi voao „Se Domnul vrure şi vie-vrem şi face-vrem aceaia sau altă”. 16E acmu lăudaţi-vă întru trufiile voastre toată lauda ce e aşa rrea iaste. 17Cine ştie, amu, bine a face şi nu face, păcatu lui iaste.
V 1Pre Zeu, acmu bogaţilor, plîngeţi-vă hlipindu de chinurile voastre
| CV
| mînre ce va fi viaţa voastră. Aburu iaste, cea ce puţinelu iveaşte-se, după acea piare. În locul cela ce ară fi a grăi voao: „Se-ară Domnul vrea şi se viseremu, face-vremu ceasta sau ceaia”. Acmu lăudaţi-vă întru pîşeniile voastre, toată lauda ceaia ce e aşa, rrea iaste. Cela ce şti binre a face şi nu face, păcatu lui iaste.
Adec[ă], amu acmu, bogaţii, plîngeţi-vă hlipindu de chinurele voastre
| CP
| | demîneaţa, ce, amu, viaţa voastră iaste? Prah iaste, ce întru puţinel iveaşte-se după aceaia şi piiare. E în loc ce ară fi a grăi voao: „S-ară Domnul vrea şi, amu, a fi vii să facem ceasta sau ceaia”. E acmu, lăudaţi-vă întru măriile voastre că toată lauda rea iaste. Că cela ce ştie bine a face şi nu face, păcat lui iaste. Amu acmu, bogaţii, plîngeţi-vă, suspinaţi de chinul vostru | |
|
