 |
| CB
| Leagea şi osîndeaşte-m[i] Leagea. E se Leagea osîndire-ş nu fi-veri făcătoriu-Legiei, ce judecătoriul. 12Unul iaste Leage-dătătoriul şi judeţ, cela ce poate a mîntui şi a piarde, e tu cine eşti de osîndeşti soţul? 13Amu acmu, cine grăiaşte: „Astăzi şi demîneaţă păsămu întru ceaia cetate şi se facem acolo un anu şi negoţu se facemu şi dobîndă”. 14Ce nu ştiţi ceaia de
| CV
| şi Leagia osîndeaşte. Deaci se Leagia osîndeşti nu eşti făcătoriu-Legiei, ce giudeţu. Urul iaste Leage-dătătoriu şi giudeţu cel ce poate mîntu[i] şi piarrde, e tu cinre eşti ce-ţi osîndeşti soţul? Amu acmu, cinre grăiaşte: „Astădzi şi demînreaţă se nă ducemu în cea cetate şi vremu lăcui acie într-u[n] anu şi vremu face negoţu şi dobîndă”. Şi nu ştiţi ceaia de
| CP
| | Leagea şi Leage osîndeşti. Nu eşti făcătoriu de Leage, ce judeţ. Că unul iaste Leage-dătătoriu şi judeţ ce poate spăsi şi să piarză. E tu, cine eşti ce osîndeşti soţu-tău? Amu acmu, grăiia: „Astăzi şi mîine, să meargem în ceale cetăţi şi să facem aciia întru un an şi negoaţe să facem şi dobînde”. Ce ei nu-şi ştiură | |
|
