 |
| CB
| luo iscoditorii şi pre altă cale scoase? 26Cumu, amu, trupul fără suflet mortu iaste, aşa şi credinţa fără lucru moartă iaste. ¤
III 1Nu mulţi învăţători fireţi, fraţii miei, ştiindu că mai mare păcatu luomu. 2Multu, amu, greşimu toţi. Cine cu cuvîntul nu greşaşte, acela desăvîrşitu bărbatu, tare ce-ş înfrînează totu trupul. 3Adecă, cailor zăbale în gură băgămu se pleace-se noao şi totu trupul lor întoarcem. 4Iată şi corabia
| CV
| că luo iscodnicii şi pre altă cale-i scoase? Cumu iaste trupul fără sufletu morrtu, aşa şi credinţa fără lucru moarrtă iaste.
[N]u mulţi învăţători fireţi, fraţii miei, ştiindu că mai mare păcatu preemimu şi multu greşimu toţi. Cel ce cu cuvîntul nu greşaşte, acela e bărrbatu desfîrşitu, tare a-şi înfrîra totu trupul. Adecă, amu, cailoru zăbalele în gură lă băgămu se su[pu]ie-se noao şi totu trupul loru întoarrcemu. Adecă, amu, şi corabiile
| CP
| că priimi ispobeadnicii şi pre altă cale-i scoase? Ce ca trupul fără de suflet mort iaste, aşa şi credinţa fără lucru moartă iaste. ¤
Nu mulţi învăţători fire-ţi, fraţii miei. Ştiţi că mai mare păcat priimim. Mult amu greşim toţi. Ce, însă, cela ce nu greşaşte cu cuvîntul acela e desfîrşit bărbat, silnic a-şi înfrîna tot trupul. Iată calul, zăbala în gură-i băgăm de se supune noao şi tot trupu lui întoarcem. Adecă, corabiia | |
|
