 |
| CB
| dintru voi: „Păsaţi cu pace, încăreaşteţi-vă şi săturaţi-vă”, şi nu da-va lor trebuirea trupului, ce folosu? 17Aşa şi credinţa, se lucru nu avure, moartă iaste de sineş. 18Zice-va neştine: „Tu credinţă ai şi eu lucru amu”. Arată-mi credinţa ta de lucrurele tale şi eu ţie arăta-voiu de lucrurele meale credinţa mea. 19Tu crezi că Domnu unul iaste? Bine faci; şi dracii credu şi îngrozescu-se! 20Se înţelegi, o, oame deşarte, că credinţa fără
| CV
| de voi: „Păsaţi cu pace, încăreaşteţi-vă şi săturaţi-vă!” şi no va da loru lipsa trupului, ce folosu e? Aşa şi credinţa, se nu avure lucru, moarrtă iaste de sinre. Ce gice neştinre: „Tu credinţă ai, iară eu lucru amu”. Arrată-mi credinţa ta din lucrurele tale şi eu voiu arrăta ţie din lucrurele meale credinţa mia. Tu credzi că Dumnedzeu urul iaste? Binre faci; şi dracii încă credu şi se îngrodzescu. Oame deşarrte, veri se înţelegi că credinţa fără
| CP
| | de voi: „Du-te cu pace, încăreaşte-te şi te satură!”, ce nu-i va da ce ară vrea trupul, de aci ce folosu e? Aşa şi credinţa, să lucru nu avure moartă iaste de sineşi, că zice neştine: „Tu credinţă ai şi eu lucru am”. Arată-mi credinţa ta de lucrul tău şi eu ţie arăta-voiu credinţa mea de lucrul mieu. Tu crezi că Dumnezeu unul iaste? Bine faci; şi dracii cred şi spămîntă-se. Veri să înţelegi, o, oame deşarte, că credinţa fără | |
|
