 |
| CB
| 14Cineşcu năpăstuiaşte-se de ale saleş pohtiri duplecatu şi prilăstitu. 15De aci pohta începîndu naşte păcatu, e păcatul svîrşindu-se naşte moarte. 16Nu înşălareţi-vă, fraţii miei ceia dragii. 17Toată darea ceaia buna şi totu darul desvîrşitu de sus iaste, deştinge de la Tatăl luminiloru, de la elu nu e schimbare sau adaugere umbreloru. 18Vru, amu, după ce născu noi cu Cuvîntul cela de-adeveritul
| CV
| ce cinrescu ispiteaşte-se de ale sale pohtiri trasu şi prilăstitu. De aci pohta începîndu naşte-se păcatu, şi deca se sfîrşaşte păcatul naşte moarrtia. Nu vă blăznireţi, fraţii miei ceia dragii. Toată darea bunră şi totu darrul desfîrşitu de sus iaste, deştinsu de la Tatăl lumiriloru, şi de la elu nu iaste schimbare sau adaugere umbreloru. Vru, amu, şi născu noi cu Cuvîntul cela deadevărul
| CP
| | ce cine-şi ispiteaşte sine de a lui pohtire tras şi prilăstit. De-ci pohtirea veri înceape naşte păcat, e păcatul de se sfîrşaşte naşte moartea. Nu vă prilăstireţi, fraţii miei ceia iubiţii, că toată darea dulce şi tot darul desfîrşit de sus iaste deştins, de la Tatăl luminilor, ce de la el nu e schimbare sau adauge de umbrire. Vru, amu, după născut noi cuvîntului de-adevăr | |
|
