 |
| CB
| şi la svîrşitu mîngîe-i ceia obidiţii şi ainte zice loru în lungu a răbda pînă la venitul lu Hristos. Şi-i învăţă de răbdarea de la Iovu, de buna răbdare, şi spune se cheme preoţii spre ceia ce bolescu şi se se nevoi[asc]ă-se a-ntoarce rătăciţii cătră adeveritu, se lă fie amu d-aceia preţu de la Domnul lăsăciune păcatelor. Şi aşa svîrşaşte tremeaterea. ¤
[Epistola lui Iacob] I 1Iacov, Zeului şi Domnului, lu Isus Hristos şerb,
| CV
| şi, [la] sfîrşit uteşaşte obidiţii şi înrainte spunre loru lungu a rrebda pînră la venritul lu Isus Hristos. Şi învaţă de rrebdare, de Iovu bunră-rrebdare, şi spunre se chiiame sfintitorii spre lîngedzi şi se nevoiască a înt[o]arrce rrătăciţii cătră deadevăru, a fi de acesta preţu de Domnul lăsare păcateloru. Şi aşa sfîrşaşte tremeaterea.
Iacovu, a lu Dumnedzeu şi a Domnului Isus Hristos şerrbu,
| CP
| şi în sfîrşit uteşind obidiţii şi înainte porînceaşte lor îndelung să rabde pînă la venitul lu Isus Hristos. Şi învaţă de răbdarea cee de la Iov, dulce-răbdare, porîncind să cheame preuţii spre lîngezi şi să se nevoiască să întoarcă rătăciţii cătră deadevăr, cum să aibă, amu, de aceaia preţ de la Domnul lăsăciuni păcatelor. Şi aşa sfîrşaşte-se tremeaterea.
În zbor tremiterea lu Iacov.
Iacov, Zeului şi Domnului, lu Isus Hristos şerb, | |
|
