 |
| CB
| sta-au feaceră-să, grăiră Zeul acela a fi. 7E-mpregiurul locului aceluia era sate. Întîniul întru ostrov, numele-i Popliia, cel ce luo noi în trei zile soţu, mîndreaşte uspătă. 8Fu tatăl lu Po[p]lie de focure şi de alu apeei trîndu a zăcea ţinutu. Cătră elu Pavel mearse şi rugă-se şi puse spre-nsul mînile sale şi vindecă elu. 9E-nde acestuia fu, şi alalţi cine avea lîngezi dintru ostrov, urdina
| CV
| preafeaceră-se, îndoiră-se şi grăiia Dumnedzeu acela a fi. Şi di-mpregiurul locului aceluia era fsate. Întîiul ostrovului ce-i era numele Popliia, carele preimi noi şi în trei dzile soţu cu mîndrie nă uspătă. De aci fu tatăl lu Poplie de miaţă şi de apa trîndului lîngedu. Deaci Pavelu întră cătră elu şi se rrugă, spri însu puse-ş mînrule sale şi vendecă elu. Aceasta fu şi alalţi cinre avea lîngedzi întru ostrovu, urrdira
| CP
| | îndoiară-se grăind: „Dumnezeu acesta va fi”. E den prejuru acelui loc era sate, întîiul ostrov, numele-i Poplia, ce elu ne priimi noi în trei zile alte mîndri uspeaţe. Ce fu tată lu Poplie de foc şi apă cu trînd ţinut zăcea. Cătră-nsul Pavel întră şi se rugă, înălţă mîinile sale şi-l vindecă el. Deca fu aceaia, alalţi cine avea lîngezi în ostroave, veniia | |
|
