 |
| CB
| e alţii spre ceva din corabie. Şi aşa fu tuturoru a se mîntui spre pămîntu. ¤
XXVIII (Mîntuiţi fură cei de Pavel din corabie.)134 1Atunce înţeleasără că Meletie ostrov cheamă-se. 2E varvarii făcea nu puţină miluire noao. Aprinseră, amu, focu, priimiră toţi noi, dereptu ce era ploae şi frigu. 3E grămădindu Pavel roditoare multe şi puindu spre focu năpîrca de căldură eşi,
| CV
| iară urii spre [altuce]va de corabie. Şi aşa fu a se toţi mîntui spre pămîntu.
Mîntuiţi fură ceia de Pavelu din corabie. Atunce înţeleaseră ostrovulu că Melentie-i e numele. Şi varvarii făcea nu puţină noao milostenie. Aprinseră focu şi făgăduiră toţi noi. Derep ce era ploae şi frigu, grămădi Pavelu viţe de vie multe de le punrea spre focu. O năpîrrcă din căldură eşi
| CP
| e alţii spre alte ceva den corabie. Şi aşa fu tuturor spăsenie spre pămînt. ¤
Întru spăsenie fură aceia ce era cu Pavel den corabie. Atunce înţeleaseră că ostrovul de Meleti zice-se. Varvarii făcea noao milă nu puţină, aprinseră focure şi priimiră toţi noi derepce stătu(...) şi frig, grămădiia Pavel viţe multe şi băga în foc. E o năpîrcă de căldură eşise,
|
 | | 134 Nu apare în Vulgata. | |
|
