 |
| CB
| venitu, rugă-se Pavel, 10grăi lor: „Bărbaţi, văzu că cu dosădire şi cu multă deşerţie nu numai tarului şi corabiei, ce şi sufletelor noastre va se fie notare”. 11E sutaşul, cîrmacii şi nafticii asculta mai vîrtosu de cîte e de Pavel grăitele. 12Nu bunu acestu fiindu ca de-a ernarea, corăbiiarii svetuiră se ducă-se de aciia, doară cumva putear-ară ajunge întru Finichiă se erneaze întru adăpostul Critului,
| CV
| amu venritu, şi se rruga Pavelu, grăiia loru: „Bărrbaţi, vădzu cum cu împutare şi cu multă deşerrţie, nu numai tarrului şi corabieei, ce şi sufleteloru noastre va se fie nutarea”. Sutaşul, cîrmacii şi nafticii asculta mai vîrtos de cealia de Pavelu grăitele. Nu bunră pristanişte cătră errnare, corabnicii sfătuiră-se cum se vînsleadze de acie, doară voru putia cumva agiunge în Finichiia cum se errniadze în pristaniştea Critului,
| CP
| | trecut ruga-i Pavel, grăia lor: „Bărbaţi, vedeţi că cu dosadă şi cu multă deşerţii nu numai (...)rul şi corabiia, ce sufle(...) noastre va să fie notare (...)”. Cîrmacii şi vînslă(...)lta-i decît a lu Pavel graiure. Ce nu bun răpaus fiind de cătră frig, e corabnicii sfătuiră să se ducă de aciia s-ară cumva putea să ajungă în Finichiia de frig întru răpausul Critului, | |
|
