 |
| CB
| 18E de elu stătură clevetnicii, nece una de vină aduseră de carele-mi părea eu rreale. 19Întrebarea oarecare cîtă credinţă avea cătră elu de oarecare Isus mortu, elu-l grăiia Pavel viu”. ¤ ...
XXVI 1E Agripu cătră Pavel zise: „De sine însuţi a grăi!” E atunce Pavel răspunse, tinse mîna: 2„De toate de carele clevetitu sîntu de ovreai, împăraţi Agripo, pare-mi sene fericatu naintea ta voiu a răspunde astăzi,
| CV
| De elu stătură clevetnicii şi nece ură vină nu aduseră de ce-mi părea mie. Întrebare oarecarea de a sa credinţă în totu chipul avea cătră elu şi de oarecare Isus morrtu e Pavel spunre că iaste viu.
[A]gripa cătră Pavelu dzise: „Gice-ţi-se de sinre a grăi!”. Atunce Pavelu rrăspunde, tinse-şi mînra: „De toate de cîte sîntu clevete de iudei, împărate Agripo, pari-mi sinre fericatu şi înraintia ta voiu se rrăspundzu astădzi,
| CP
| De aci stătură clevetnicii şi nece o vină nu aduseră spr-insul ei ce-mi părea mie. Întreba-se oareceşi de ale sale credinţe în divure ce avură cătr-însul şi de un Isus, mort ce elu-l grăia Pavel că e viu. ¤
Agrip aciia zise cătră Pavel: „Porîncită ţie însuţi de tine să grăeşti!” Atunce Pavel răspunzînd tinse mîna: „De toţi aceştea clevetitu-s de iudei, o, împărate Agripe, părîndu-le sine ferecaţi înaintea ta voiu să răspunz astăzi, | |
|
