 |
| CB
| 15de elu fiindu-mi întru Ierusalimu, spuseră-mi preoţii şi bătrînii ovreailor cerşindu spri-nsul pîră. 16Cătră ei răspunşu că nu leagea rimleanilor să dea carevare om spre piiardere ainte pînă e neclevetitu naintea feaţeei vedea-ş-va vadnicii, locu de răspunsu priimi-va de greşală la judeţu. 17E-nde adunară-se cicea pesteală nece unu chipu feciu, demîneaţă şezuiu spre judecare, zişu s-aducă bărbatul.
| CV
| De elu, deca fu[iu] întru Ierusalim iviră arrhiereii şi bătrînrii iudeeşti cerîndu spri însu pîrră. Şi cătră ei rrăspunşu că nu e năravul rrimleaniluru se dea vr-u[n] omu spre perire ainte pînră nu clevetnicii vina între feaţe pure-i-voru, locu de feleleatu preemeaşte de greşală giudeţu. E deca se adurară ei acicia, nece uo pestială nu lă feciu, demîreaţa şidzuiu spre giudecare şi dzişu se aducă bărrbatulu.
| CP
| | ce derept el fost-am în Ierusalim, iviră arhierei şi bătrînii iudeilor cer spri-nsul pîră. Ce răspunş cătră-nşii că nu iaste nărav rimleanilor să dea cineva om spre perire ainte pînă clevetnicii înainte faţă să se vază de ce clevetesc, loc de răspuns să priimească de greşală spre judeţ. Adune-se ei acicea derept pesteala nece una să nu facă, demîneaţă şedea-voi spre judecare, zice-voi să-l aducă acel bărbat. | |
|
