 |
| CB
| ntru doao ceasure strigîndu-me: „Mare e Artemida efesescul!” 35Tocmi cărtulariul gloată, zise: „Bărbaţi efeseani, carele amu iaste omul cel ce nu ştie efeseasca cetate spre despus fiindu marelui Artemidea şi Deopetului? 36Fără tot răspunsul, amu, fiindu aceste, cade-vă-se, amu, voao fără voroavă a fi şi nimică spre spunere a face. 37Adusetu, amu, bărbaţii aceştea
| CV
| ca în doao ceasure strigară: „Marea Arrtemida efe[se]iasca!” Şi tocmi cărrtularul gloata, de aci dzise: „Bărrbaţi efeseiani, carele iaste omul cela ce nu şti[e] cetatia efeseiasca, spre despusu fiindu mariei Arrtemide şi lu Diopetu? Fără de totu rrăspunsul fiindu aceştia, opu iaste voao fără voroave se fiţi şi nemică spre sărire se nu faceţi. Adusesetu bărrbaţii aceştia,
| CP
| | ca la doao ceasure strigară ei: „Marea Artemida Efesului!” Lăsară cărtularii năroadele, ziseră: „Bărbaţi den Efes, cine iaste om ce nu ştie a Efesului cetate spre despus fiind atîta mare şi Artemidea şi Diopetovi? Fără tot, amu, răspunsul fiind aciia, trebuinţă voao fără voroavă să fiţi şi nemică nu sărireţi a face. Adecă, amu, acei bărbaţi | |
|
