 |
| CB
| ce era lui dragi, trimeseră cătră elu, rugară-l se nu-şi dea sine întru arătare. 32Alţii, amu, altu oarece strigară. Era, amu, beseareca turburată şi mai mulţi nu ştiia dereptu ce veniră. 33E unde nărod aleaseră Alexandru. E unde scoaseră elu ovreailor, Alexandru mătăhăi cu mîna, vinč se răspunză nărodului. 34Unde înţeleaseră că ovreaiu iaste, glasu fu unul de la toţi ca-
| CV
| fiindu lui iubiţi, tremeaseră la elu de lu rrugară se nu-ş dea sinre întru zborrişte, întru batgiocură. Iară alţii, amu, altu oarece striga. Era băseareca turrburată şi mai mulţi nu-ş ştiia derep ce au veritu. Din gloată aleaseră Alexandru şi-l scoaseră elu iudeiloru; e Alexandru măhăi cu mînra şi venre se rrăspundză gloateei. Înţeleaseră că iudeianinu iaste. Urul glas fu de la toţi;
| CP
| | fiind lui iubiţi tremeaseră cătră-ns să nu-şi dea sine întru batjocură. E alţii, amu, şi alte oareceşi striga. Era, amu, beseareca turburată şi mulţi nu-şi ştiia derep ce-au venit. Dentru năroade aleaseră Alexandru să scoaţă el jidovilor; Alexandr[u] arătă lor cu mîna să vie să răspunză gloatelor. Înţeleaseră că jidovesc iaste. Glas fu unul de la toţi, | |
|
