 |
| CB
| neştiindu, bine-ciî[n]stindu109, aceaia eu spuiu voao: 24Zeul, cel ce fapt-au lumea şi totu ce e întru ia, acela ceriului şi pămîntului Domnu iaste, nu întru de mîni faptele loru beseareci vie, 25nece de la mînile omineşti ugodire priimeaşte a trebui ceva, însuşu dădătoriu-viiaţă şi suflare prespre toată lumea, 26fapt-au de unu sînge totu nărodul ominescu se viie prespre toa-
| CP
| ce nu ştiu, dulce-cetesc, e eu acesta propoveduesc voao: Dumnezeu, ce au fapt lumea şi tot ce e într-însă, acest ceriu şi pămîntul, Domnul acelora ce nu vie în casă de mîini faptă, nece de mîini omeneşti, ceva pre ogoadă să priimească sau să trebuiască oarece, ce însuşi dă a tot viaţă şi suflare în toate chipurele şi fapt-au dentru sînge toate limbile, oamenii vietorii prespre toată
|
 | | 109 Este dificil de arătat cauza unor diferenţe atît de evidente între cele două versiuni româneşti. Cu toate acestea, se poate susţine că ambele se încadrează în limite acceptabile. Sensul care trebuia redat aici este ‘annuntiare’. Textul grecesc prezintă kataggevllo, termen ce avea valorile ‘annoncer contre’, ‘dénoncer’, iar textul slavon din CB prezintă bl$gok0t7çe. După cum se vede, traducătorul slav găseşte o soluţie de traducere mai puţin directă, uşor metaforică şi destul de ambiguă pentru traducătorii şi revizorii români. Unii vor rătăci printre variantele k0titi şi k0stiti ‘tima~n, sevbesqai, colere’ şi kisti ‘colere’, dar şi ‘legere’. De aceea, se poate crede că diaconul a intenţionat o redare combinată a celor două sensuri, încercînd o metaforă. În cele din urmă, mai lesne poate fi judecat ca greşit textul lui Bratul, care se fixează pe un sens care numai la rigoare poate fi acceptat ca fiind conform textului biblic. | |
|
