 |
| CB
| cu Cuvîntul lu Dumnezeu, iară după aceaia lepădatu-vă de elu şi nedestoinic judecaţi înşivă de sineşi de a veacului viiaţă; adecă, întoarsemu-ne în li[m]bi. 47Aşa, amu, porinci noao Domnul: Puşu-te întru lumină limbilor, cee să fie întru spăseniia pînă la aponia pămîntului86”. 48E unde auziră limbile bucura-se şi slăviia Cuvîntul Domnului; şi crezură cîţi învăţaţi era întru viiaţă vecuitoare.
| CP
| Cuvîntul lu Dumnezeu, ce, pre Zeu, lepădatu-vă di-nsul şi nedostoinici judecatu-vă înşivă voao şi viaţă veacinică; adecă, întoarcemu-ne întru limbi. Aşa porînci noao Domnul: Pune-te-voiu întru lumina limbilor, cela ce să le fie în spăsenie tocma pînă în sfîrşeniia pămîntului”. Auziră limbile şi se bucurară şi slăviră Cuvîntul Domnului; şi crezură cîţi era învăţaţi întru viaţa veacilor.
|
 | | 86 Is. XLII, 6; XLIX, 6. | |
|
