 |
| CB
| lu Pavel şi Varnaveei, ce era grăindu, credea ei a fi întru bunătatea lu Dumnezău. 44Întru ceaia ce venia sîmbătă, puţinelu se nu toată cetate adună se asculte Cuvîntul lu Dumnezeu. 45E unde văzură ovreaii ruda, împlură-se de uriciuni şi în curmezişu grăindu şi hulindu de Pavel. 46Cutezară, amu, Pavel şi Varnava de ziseră: „Voao era opu ainte se grăiască-se
| CP
| | lu Pavel şi Varnaveei, cei ce grăiia încredinţară-se lor a fi întru bunătatea lu Dumnezeu. În ceaia sîmbătă ce vinč, cu puţinel nu se toată cetatea adună-se să auză Cuvîntul lu Dumnezeu. Ce văzură jidovii nărodurele şi se împlură de pizmă şi în pîră grăiia cuvinte cătră Pavel împrotivă grăia hulind. Îndrăzni Pavel şi Varnava, ziseră: „Voao era înfrîmseţat întîi a se grăi | |
|
