 |
| CB
| 25se priimească numărul slujiriei aceştia şi trimeaterea dintru carea căzu Iuda, să meargă întru locul său”. 26Şi deaderă surţi lor şi căzu soartea spre Matia şi numărat fu cătră unsprezeace apostoli. ¤
II 1Şi cîndu fu se fîrşască-se zilele Rusaliiloru7, era toţi apostolii cu un suflet depreună. 2Şi fu de năprasnă den ceriu hreamăt ca purtatu de suflare cu bură şi împlu toată casa iuo era şezîndu.
| CP
| să priimească ceata slujbeei aceştiia şi trimesul, dentru ia căzu Iuda, să meargă în locul lui”. Şi deaderă sorţile lor şi căzu soartea la Matiă şi încetit fu cătră unsprăzeace apostoli. ¤
Şi cîndu se sfîrşiră zilele Rusaliilor, era toţi apostolii întru un suflet împreună. Şi fu de năprasnă den ceri hreamăt ca o bură purtată de vînt şi împlu toată casa unde era şezînd.
|
 | | 7 Şavuot a fost statornicită de Moise (Ex. XXXIV, 22; Lev. XXIII, 10-16; Deut. XVI, 10, 16) şi este o mare sărbătoare a mulţumirii. Întrucît are loc la şapte săptămîni plus o zi după Paşti, se mai numeşte şi „Sărbătoarea săptămînilor” sau „Cinzecimile”. Cum este şi firesc, pe vremea apostolilor încă, ceremoniile, ofrandele agricole, pelerinajul, adunarea comunităţii şi toate practicile legate de Cinzecimi reflectă dimensiunile multiple pe care sărbătoarea aceasta le avea, printre care aceea de sărbătoare a recoltei şi cea de evocare a teofaniei de la Sinai. Aşa cum în timpul sărbătorii Pesah, Isus a suferit patima şi învierea, ceea ce a făcut ca între Pesah-ul ebraic şi Paştele creştin să existe o suprapunere, tot astfel, între Cinzecimi şi Coborîrea Sfîntului Duh, datorită coincidenţei sărbătorii cu evenimentul care urma să fie sărbătorit de creştini, s-a produs o suprapunere. În plus, în aceeaşi perioadă avea loc o veche sărbătoare romană, de comemorare, ocazie cu care se aduceau ofrande florale (roze) sufletelor celor morţi. (De altfel, de Şavuot, evreii aveau obiceiul să împodobească sinagogile cu flori şi plante ornamentale, în general.) Suprapunerea dintre Cinzecimi, Coborîrea Duhului Sfînt şi Rusalii nu reprezintă un fenomen propriu-zis de sincretism decît strict la nivelul numelui pe care credincioşii în dau sărbătorii: denumirea de origine ebraică (Cinzecimi reprezintă un calc perpetuat din ebraică) sau cea de origine latină, în vreme ce conţinutul este reflectat de cea de-a doua denumire, mai puţin răspîndită. | |
|
