 |
| CB
| fu a întra Petru timpină elu Cornilie, căzu la piciorul lui, închină-se. 26E Petru elu-l rădică şi grăi: „Scoală, şi eu însumi om sîntu”. 27Şi cu nusul dumăindu întră. Şi află de ceia ce adunase-se mulţi; 28zise cătră-nşii: „Voi ştiţi că nu fromos iaste a bărbatu ovreescu a se lipi sau a urdina de altă sămînţă. Şi mie Dumnezeu arătă nece unul spurcatu sau necurat a grăi omul;
| CP
| | fu a întra Pătru timpină-l Cornilie, căzu la picoarele lui şi se închină. E Pătru-l rădică şi-i zise: „Scoală, că şi eu om sînt!” Şi cu nusul beseduind întră. Şi află adunaţi, şi zise cătră ei: „Voi ştiţi că nu iaste frumos a bărbat iudeanin a se lipi sau a îmbla cătră cela ce e de altă sămînţă. Şi mie Dumnezeu mi- arătă că nu e nece unul spurcat sau a grăi că e necurat omul; | |
|
