 |
| CB
| 26Îngerul Domnului grăi cătră Filip, zise: „Scoală şi pasă spre Amiazăzi, spre cale ce deştinge de la Ierusalim întru Gazăt, acela iaste pustine!” 27Şi s[c]ulă-se şi mearse. Şi adecă, bărbatu sărăcinu, famen sil[ni]cu a Candachiei56, împărăteasa etiopscă ce era spre toată gaza aceaia, ce vinč a se închina întru Ierusalim. 28Era întoarcă-se şi şedea spre căruţul său şi cetindu prorocul Isaia.
| CP
| Îngerul Domnului grăi cătră Filip, zise: „Scoală şi pasă spre Amiazăzi, pre calea ceaia ce deştinge den Ierusalim întru Gaza şi acela iaste pustiiu!” Sculă-se de mearse. Şi adecă, un bărbat sărăcin, silnic famănul Candachiei, împărăteasa sărăcinilor, ce era spre toate gazele acealea, şi venise a se închina întru Ierusalim. Deaci era întorcîndu-se şi şedea în căruţa sa de cetiia prorocul Isaia.
|
 | | 56 După unii comentatori, acest nume este mai curînd un titlu decît un onomastic al reginei nubiene. El apare ca antroponim în vechile documente româneşti: „Eto az, Lupul Neagi? şi fe[m]eaia mea Candachiia, fata Crăstinei, nepoata Candachiei de Bălaceani[i]” (DRB, 112/6-7); „Eu Candachiia, bătrîna de Bălăcean[i], fata Petrei” (DRB, 29/15), documente, probabil moldoveneşti (primul provine din jud. Bacău, celălalt se referă la vînzarea unui teren din „ţănutul Sucevei”), datate în primul pătrar al veacului al XVII-lea. | |
|
