 |
| CB
| Ce cum pusăşe întru inima ta cu lucrul acesta? Nu minţişi oaminilor, ce Domnului!”24. 5E unde auzi Anania cuvintele aceastea căzu şi muri. Şi fu frică mare spre toţi cine auziră aceaste. 6Sculară-se giunii, adunară elu, scoaseră-l, îngrupară-l. 7Fu ca pînă la al treilea ceas trecîndu şi muiarea lui neştiindu ce fost-au, întră, răspunse cătră ia Petru:
| CP
| Deci cum puseşi întru inema ta acesta lucru? Şi nu minţiş oamenilor, ce lu Dumnezeu!” Şi deaca auzi Anania cuvintele aceastea, căzu de muri. Şi fu frică mare spre toţi ce auziră aceastea. Sculară-se junii de aduseră el şi-l scoaseră de-l îngrupară. Şi fu pînă la al treilea ceas şi muiarea lui nu ştiia ce fu, întră şi răspunse cătră ia Pătru:
|
 | | 24 Se pare că păcatul, de moarte, al lui Anania şi al soţiei sale, nu derivă din simpla tăinuire a unei sume de bani, ci din minciuna şi necomuniunea de care au dat dovadă în urma nedeclarării întregii sume obţinute pe lotul vîndut. Aparent, pedeapsa pare disproporţionată, însă, în perioada constituirii Bisericii al cărei model este schiţat aici, Comunitatea, întemeiată pe comuniune, pe participare („într-un suflet” este o sintagmă care revine des în FA) avea nevoie vitală de încredere reciprocă - liant şi garant al existenţei Bisericii. | |
|
