 |
| CB
| cîndu şi cu focu ardzîndu. 15Şi atinse-se de mînile ei şi lăsă ia focul şi sculă-se şi slujiia lui. 16După acia fu aduseră cătră elu drăciţi mulţi şi goni duhurele cu Cuvîntul şi toţi bolnavii vindeca de să izbîndească-se grăitele Isaieei, prorocul ce grăiia: „Acela neputinţele noastre lua şi durearea purtă”179. 18Văzu multe năroade împrejurul lui
|
 | | 179 Is. LIII, 4. | |
|
