 |
| CB
| De-ci spune acelora ce-s ca aceia ca celuitori şi porînceaşte nece una cu aceia se aibă soţiie cătră aceaia ce-s ca aceia, ştiindu că nu pînă la voe ce zise a fi numai, se nu destoinicii îmblarem chemariei172. Căporu şi întîniu oamini scoase dintru Eghipetu Domnul, şi nu fură întru credinţă pierdu-i, şi îngerilor nefitorilor al său cinu [nu] cruţă
| CP
| De aciia propovedui aşa vă e ca înşelători şi porînci nemică să nu aibă împreunare cu cei ca aceia, ştiind că nu pînă la destulu e cee zise a fi numai, e să nedestoinici, amu, îmbla chemariei. Şi, amu, întîii oameni scoase den Eghipet Domnul, şi de nu fură în credinţă elu-i pierdu, şi îngerii de nu-şi feriră al său început nu-i cruţă
|
 | | 172 Textele Spunerilor conţin, în general, secvenţe confuze, fapt datorat mai multor cauze. Fragmentul care începe cu „ştiindu că...” este un bun exemplu de acest fel, dificultatea de a şti ce au înţeles scriptorii fiind îngreunată de lipsa unor texte de control care să prezinte siguranţă. În partea de Epistolă aici rezumată, Iuda încearcă să stăvilească tendinţele unor creştini de a transforma libertatea dobîndită prin mîntuire în delăsare morală. După ce se redă în Spunere încercarea de izolare a acelor păcătoşi, şi de întărire a celor neatinşi de acest rău, ideea desprinsă din secvenţa evidenţiată pare a fi aceea că nu este suficient să se afirme credinţa, aceasta avînd nevoie de un comportament corespunzător. Pe de altă parte, este de evidenţiat că vsl. dovolno şi t\c\mo, de data aceasta nu par a fi utilizate, sau traduse, în mod adecvat. | |
|
