 |
| CB
| i bunu iaste cel dintru voi, e nu cela ce e întru lume. 5Ei dintru lume sîntu, dereptu aceaia de lume gră[e]scu şi lumea aceaia ascultă. 6Noi de la Zeul semu. Cine înţeleage Zeul ascultă noi, cine nu e de la Zeul nu ascultă noi. ¤ Dereptu aceaiă înţeleagemu Duhul deadeverit lui duhul gîmbositoriului. 7Dragilor, se îndrăgim unul alaltu, că dragostea de la Zeul iaste, şi tot cine iubeaşte, de la Dumnezău
| CP
| | mare e cela ce iaste întru voi decît cela ce e de lume. Ei de lume sînt, derept aceaia de lume grăesc şi lumea aceia ascultă. E noi den Dumnezeu sem. Înţelegătorii Dumnezeu ascultă noi, e cela ce nu e de la Dumnezeu nu ascultă noi. ¤ Pre aceaia vrem înţeleage Duhul deadevărului şi duhul înşelătoriu. Preaiubiţii, să ne iubim unul cu alalt că iubovul de la Dumnezeu iaste şi, tot ce iubeaşte, den Dumnezeul | |
|
