 |
| CB
| lăcuitoare întru sineş. 16De aceaia cunoscum iuboste, că elu după noi sufletul său puse, şi noi deatori semu după fraţi sufletul a pune. 17Cine, amu, avea-va viiaţa lumiei şi veade fratele său trebuindu şi închide zgăul său de cătră elu, cumu iubostea lu Dumnezeu lăcui-va întru elu? 18Feţii miei, nu iubiremu-ne cu cuvîntul lor şi cu limba, ce cu lucrul şi cu deadevărulu!
| CP
| | a lăcui în sine. Pre aceaia vrem cunoaşte iubovul, că el derept noi sufletul său puse, şi noi datori sîntem derept fraţi sufletele să punem. E cela ce are, amu, viaţă de lume şi va vedea fratele său că-i lipseaşte şi-şi va închide zgăul său di-nsul, cum iubostea lu Dumnezeu să lăcuiască întru el? Feţii miei, să nu ne iubim cu cuvîntul numai şi cu limba ce cu lucrul deadevărului! | |
|
