 |
| CB
| a fi şi fratele său uraşte, întru întunearecu iaste pînă atunci. 10Cene îndrăgeaşte fratele său, întru lumină preafi-va şi săblazna întru elu nu iaste. 11E cine uraşte fratele său, întru întunearec iaste şi întru întunearec îmblă şi nu ştie încătruo mearge că întunearecul orbeaşte ochii lui. 12Scriu voao, feţi, că lăsa-se-vor voao păcatele cu numele lui. 13Scri-
| CP
| | a fi şi fratele său nu va iubi, întru untunearec iaste de acieşi. E iubind fratele său, întru lumină lăcuiaşte şi săblaznă într-îns nu e. E neiubind fratele său, întru untunearec iaste şi întru untunearec îmblă şi nu ştie încătruo mearge că untunearecul orbeaşte ochii lui. Scriu voao, feciori, ca să se lase voao păcatele în numele lui. Scriu | |
|
