 |
| CB
| 4Cine grăiaşte că „cunoscuiu elu” şi poroncitele lui nu sufere-le, mincinos iaste şi întru acela adeveritu nu iaste. 5Cine, amu, păzeaşte Cuvîntul lui, mai de-adevăru întru acela iubostea Zeului svîrşaşte-se. De aceasta înţeleagemu că întru elu semu. 6Cine grăiaşte întru elu a fi, deatoriu iaste cumu elu îmblat-au şi însuşi aşijdere se îmble. ¤
| CP
| | E grăind că „cunoaştem el” şi porîncita lui nu vrem veghea, menciună iaste şi într-acela deadevăr nu e. Şi cela ce fereaşte cuvîntul lui după deadevăr, întru acela iubovul lu Dumnezeu de sfîrşit iaste. Şi pre aceasta ne vrem înţeleage că întru el sem. E grăind într-îns să fie datoriu iaste ca el îmblat-au şi însuşi aşa să îmble. | |
|
