 |
| CB
| se şi aşa înţeleagemu că lucoarea dintru elu a fi. De Zeul cuvîntîndu spune că nu e nou a fi, ce e după noi furişa ce dintru începutu şi pururea a fi lui. E acmu a se ivi cu Domnul cel ce iaste viiaţă vecuitoare şi Domnul deadeveritu şi pururea acestuia venitului şi arătăriei lui puse, grăi a fi aceasta spre spargere lucrarelor drăceşti.
| CP
| | şi aşa să înţeleagem cuvîntul ca răsăritul razele strălucind întru el fiind. Zeulu cuvînt spuse nu de nou a fi, ce e după ale noastre furişe ce e întru început, amu, pururea e a fi lui. Ce acmu ivi-se Domnul cel ce iaste viaţă de veac şi Zeul deadevăr şi ce e vina acestuia venitului şi ivitului puse, grăi că vor fi acealea spre răsipirea lucrului drăcesc. | |
|
